
Aici poți vedea ce spun clienții care mă urmăresc într-o formă sau alta..
Nu vei găsi mărturii de genul „Am fost la un workshop și toată viața mea s-a schimbat!”, „După evenimentul cu Zoltan, iubitul mult dorit mi-a bătut la ușă!” sau „Cum am ascultat un material, cum mi-am triplat veniturile!”.
Mărturiile pe care le găsești aici sunt sincere, de la oameni care au participat la evenimente sau cursuri și au obținut transformări reale.
Unii dintre ei sunt cursanți din 2016 în programul de dezvoltare a inteligenței emoționale, alții au participat la un eveniment sau au cumpărat un workshop.
Mă bucur din suflet că toți confirmă că transformarea este un proces care durează, care necesită asumare și care sub îndrumarea potrivită aduce rezultate verificabile.
Ai răbdare, sunt multe. :)
Adelina Alcaz
Răcită acum sunt bocnă, până în ultimul moment am zis că nu scriu..! E sfios să pretinzi a câștiga ceva, mai ales, gratis ! Și apoi, am zis ..Adelina, din respect în primul rând pentru Zoltan, scrie ..! (uite că scriu aici ).
Recunosc, Zoltan am urmărit un singur curs cu tine, anul acesta , întâmplător pe fb v-am descoperit !,, Incredere. Respect. Stima de sine."
In momentul când priveam cursul îmi gâlgâiau lacrimile pe față șiroaie. Aha, e puțin spus... ,,prima lumină din întuneric s-a aprins", am conștientizat atâtea lucruri! De parcă aveam impresia că mă scaneaza cineva !
In primul rând, cauza acelor scuze ale mele continue , (la tot pasul , oriunde), clar , stima de sine era, zero!
Sincer , aveam mereu subconștient sentimentul că deranjeaz, că sunt în plus, și nu sunt la momentul potrivit, deși Oamenii se bucură de prezenta mea, (chiar mă iubesc) , da , am parte de oameni buni acum în jurul meu !
Altceva însă a fost în copilărie ! De acolo a pornit totul ! Am apărut pe lume nu din mare dragoste și dorința, și apoi mama mereu răbufnea asupra mea fiindcă semănam leit cu tata , toată supărarea evident o turna peste mine zilnic, zilnic ! Din critică nu ieșeam !
Ce nu făceam nu era bine !
Și acum îi aud vocea mamei ,, râzi ca Profir într-un ochi" (adică ca taică-meu) ..! Nici astăzi nu pot accepta acest compliment ,, ești frumoasă " reacționez tare straniu !
Și multe pietre care le port din copilărie, au început să cadă din moment ce am privit acel curs, mi-am găsit răspuns la multe frământări ?!
Dar cel mai important, conștientizez , și nu repet comportamentul mamei în nici un caz cu fetița mea ! Da , e frumos să fii părinte , dar mare atenție port la fiecare gest , cuvânt care îl rostesc , înțeleg că îl poate marca pe copil pe toată viata ! Și apoi cresc maturi cu desagi în spate !
Da recunosc, încerc zilnic să, repar" prin mici exerciții, (să fiu sincera cu mine , să identific de unde a apărut starea sau emotia respectivă, ce m-a determinat , automat îmi pun întrebări, mă opresc pentru câteva secunde , caut sursa ) și apoi merg mai departe cel puțin , lamurită ! Doamne , e mai ușor să descoperi o planeta, serios , decât Omul în sine cu toate emoțiile sale! Mai e mult de lucru, știu! Dar îmi place procesul, și văd rezultatul ! Nu doar eu , dar si cei din jurul meu !
Zoltan , scriu toate astea pentru prima dată în viața mea, public îmi dezbrac sufletul de fapt, NU pentru a câștiga, dar să îți spun un mare MULTUMESC , pentru tot ceea CE FACI și reușești să transmiți!
Mi-am promis că atunci când mă voi vindeca de toate traumele sau cel puțin să le accept pe deplin, voi scrie cartea care de mult se cere..!
Acolo voi menționa, detaliat, cât de util este aportul lui ,, Zoltan în iluminatul minților " !
Să te țină bunul Dumnezeu cu sănătate, continuă să faci ceea ce faci , că o faci bine !
Cu prețuire, Adelina !
Ciprian Ionuț
oooofffff Zoltan....uite cum ma faci sa dau din casa!!!! 🙂
Am sa incep mai din urma putin, ca oamenii sa inteleaga ce povestesc. In ultimul an am cunoscut si am filmat cu toti speakerii care au fost invitati la evenimentele Business Support. cu unii dintre ei am legat legaturi mai stranse, cu altii doar am filmat si atat. Eram la evenimentul din Munchen, daca imi amintesc bine, doar ce filmasem cu Lorand, cand in drum spre tigara m-am intersectat cu un prieten, bun dealtfel si a venit cu mine afara. Din vorba in vorba, i-am spus cu un mare entuziasm, ca abia astept sa vina evenimentul de la Londra si ca abia astept sa-l intalnesc pe Zoltan, pe care nu-l mai intalnisem pana atunci si despre care auzisem doar lucruri bune atat din partea participantilor la evenimente, cat si din partea speakerilor. Atunci, am primit un raspuns care mi-a schimbat parerea despre acest "omulet" intr-o secunda! "Nu mai fi atat de nerabdator pentru ca s-ar putea sa ramai dezamagit! Este increzut, cu nasul pe sus si foarte arogant!" Atunci, in acel moment, entuziasmul meu s-a transformat pe rand in dezamagire, revolta si apoi nepasare! A venit evenimentul de la Londra. In dimineata evenimentului, ajungand aproape de ora de incepere a evenimentului, datorita traficului infernal din Londra, cand am intrat in sala, toti speakerii erau la masa lor. M-am dus la ei, ne-am salutat am dat mana cu ei, am facut cateva glumite cu Ovidiu Toader si am inceput sa-mi pregatesc echipamentele pentru filmat. Zoltan? Era la aceeasi masa, dar din partea mea a fost ignore total desi, el zambea si astepta sa ma duc sa dau mana cu el, nu am facut-o! Pe parcursul evenimentului, ne-am mai intersectat de cateva ori, tot pe ignore eu, el tot zambind si asteptand sa facem cunostinta. La un moment dat, cand trageam un cadru cu el, a venit la mine, a intins mana si a zis "Zoltan, imi pare bine." Am intins mana cu dezgust cred, dupa care mi-am vazut de treaba. A urmat prezentarea lui; prezentare pe care am ascultat-o cu mare interes. Nu-mi place persoana, dar ce scoate pe gura este interesant si informatia este valoroasa. Am uitat sa precizez ca in drum spre locatia evenimentului, i-am spus colegei mele Corina ca vom filma ce avem de filmat cu Zoltan si atat, fara bagari in seama prea multe. Corina era debusolata si i-am povestit despre discutia de la Munchen cu prietenul nostru. Raspunsul ei a fost sec, asteapta sa cunosti omul intai si apoi trage concluzii. Am filmat testimonialul cu Zoltan pe repede inainte, in schimb colega mea a vorbit in acea zi cu el si au si facut schimb de numere de telefon. Eram atat de revoltat incat abia asteptam sa terminam evenimentul si sa ma cert cu ea pentru ca nu mi-a urmat instructiunile. La cina de dupa eveniment am avut o discutie cu colega mea care nu a fost tocmai placuta pentru mine, ranindu-ma in orgoliu si mai tare. Colega mea a plecat, urmand sa revina mai tarziu si eu am ramas in locatia evenimentului cu un prieten. Acesta mi-a spus ca trebuie sa mergem la restaurantul de pe acoperis pentru ca ne asteapta lumea acolo, eu nestiind despre cine este vorba. Acolo erau speakerii si organizatorii evenimentului, dar si Zoltan. Starea mea de neliniste si de agitatie era la cote alarmante, pentru ca trebuia sa stau la aceeasi masa cu un om despre care nu aveam o parere tocmai buna. Pe tot parcursul zilei, Zoltan, niciodata nu a afisat macar o mica parte din comportamentul pe care mi-l descrisese prietenul meu dar, dar eram prea "cap patrat" ca sa vad asta. m-am asezat la masa cat mai departe de el, practic in capatul calalalt al mesei, vorbind cu cineva sa facem schimb de locuri. nu stiu cum, dar la un moment dat cand m-am intors de la fumat, pe scaunul meu se asezase altcineva si singurul scaun liber de la masa, era langa Zoltan si Eusebiu Burcas. M-am asezat si am incercat sa vorbesc cat mai mult cu Eusebiu si sa-l ignor pe Zoltan. Nu am putut sa fac asta mult timp pentru ca felul in care vorbeste "omuletul" asta si lucrurile pe care le spune, te acapareaza pur si simplu si cu cat discutia continua si se adanceste, iti trece si oboseala si suparare si orice frustrare pe care o ai si parca nu mai vrei sa se termine! Si, uite cum, la ora 4 dimineata inca eram cu Zoltan in receptia hotelului si inca vorbeam si uite cum a doua zi la 9 ne-am intalnit si am filmat iar si uite cum abia asteptam evenimentul de la Milano sa ne intalnim iar si uite cum la Milano dupa eveniment am stat iar pana pe la 4-5 dimineata avand discutii interminabile si super "deep" ca sa spun asa si....uite cum pe croaziera, in momentul in care am vazut un lucru care mi s-a parut nu tocmai ok, l-am cautat pe Zoltan in sala si l-am intrebat: "Tu vezi ce vad eu? Da! Auzi ce aud eu? Da! Si? Este ok pana acum, hai sa vedem pana unde merge!" Am avut nevoie de parerea lui, ca eu sa pot sa vad situatia din alta perspectiva. Sper ca nu v-am plictisit!
Ideea, informatia, aha-ul?
De multe ori pana atunci, s-a intamplat ca auzind o parere despre cineva, perceptia mea fata de acea persoana sa se schimbe si sa ma comport in consecinta.
Cum a impacta asta viata ta dupa?
Pai in primul rand, daca nu cer eu o parere sau un sfat de la cineva, nu mai stau sa ascult acele sfaturi sau pareri spuse de persoane care vor atentie si isi dau cu parerea referitor la orice.
In al doilea rand, daca se intampla totusi sa sprimesc un sfat necerut, il analizez prin propriile mele filtre emotionale si prin propriul sistem de valori si abia apoi trag o concluzie. Atunci cand cunosc persoana, imi este usor pentru ca deja am interactionat, deja stiu comportamentul acelei persoane fata de mine, ii cunosc reactiile. Daca nu cunosc persoana, incerc sa nu tin cont de ceea ce am auzit si sa-mi fac eu o parere intai si apoi sa folosesc informatia primita daca consider ca este constructiva.
In al treilea rand, cand o persoana imi da o parere referitoare la orice, este o parere trecuta prin filtrele lui emotionale si prin sistemul lui de valori. Acestea doua din urma nu au cum niciodata sa fie la fel la doi oameni, de aceea, incerc sa extrag doar partea cu care rezonez, in urma experientelor avute cu persoana respectiva!
Abia astept sa ne revedem Zoltan!!!!!!!!!!!!!
Roxana Elena Mihăilescu
Buna Zoltan ☺️. Eu am fost la o conferinta legata de inteligența emotionala la Iasi in 2019 si ca si constientizare in urma conferinței am realizat ca la mine nivelul oricărei emotii este maxim atunci cand vreau sa actionez sau este ceva la care nu ma astept.
M-am speriat inițial si dupa mi-am zis ca fara lucrul cu mine..nu am cum sa schimb ceva. Asa ca am inceput pas cu pas si inca sunt in lucru cu privire la acest aspect.La inceput aveam senzația ca daca imi exprimam emotia deranjam si atunci preferam sa o tin in mine, ducand la boala, tristete, frica. S-a diminuat intensitatea unor emotii si aceasta diferența se vede in faptul ca acum am mai mult curaj sa imi exprim parerea fara frica de judecata, fara frica de critica si fara frica de a parea penibila si asta a creat in mine mai mult spatiu si încredere ca si eu pot si am voie. Chiar si persoanele din anturaj imi zic ca dintr-o introvertita tacuta mereu, acum parca am devenit alt om, vorbesc, imi expun parerea si am mai mult curaj.
Uneori imi iese si constientizez emotia cand vine, inteleg cum si ce a generat - o si pot sa o las sa se disipe, fiind echilibrata in interior alteori intensitatea este atat de mare incat ma ia cu plans si abia dupa stau si analizez ce si cum a generat acest plans si cum sa il manageriez. In momentele astea simt neputinta initial profunda si pana sa ma liniștesc deja uneori faptul este consumat, ca a trecut situația si eu deja eram in emotie cu o intensitate maxima pe care prin plans am mai diminuat-o.
As vrea sa reusesc sa pot sa înțeleg emotia negativa :ca neputinta, furie pe mine, inainte ca ea sa ia amploare si sa o pot armoniza din mers fara sa ajung in efecte... Sa plang si sa simt durere in corp. Uneori imi iese si se vede in actiunile mele concrete, decid mai rapid, am claritate... ma apuc de ceva si finalizez cu usurinta alteori pur si simplu intru într-o bucla si ma chinui analizandu-ma pe toate partile pana sa reusesc si cand reusesc sunt istovita deja. Vreau sa incep programul Backtoyourself si sa ma simt in armonie totala cu mine acceptandu-mi toate emotiile indiferent de natura lor, ca ceea ce sunt si sa le pot gestiona pe fiecare în parte fara fluctuatii mari. Mulțumesc cu recunoștință 🙏
Bobîrcă Cristina
Prima afirmație auzită de la tine care mi-a intors lumea pe dos a fost "EMOTIILE SE EDUCĂ "-asta prin 2020.
Nu vrei sa stii câtă carne ti-am băgat atunci în frigider doar pentru ca eu eram intr-o stare de victimă acută in care oricine altcineva în afară de mine era vinovat pentru cum era viata mea in urmă cu 3 ani.
Si totusi acea afirmatie pe cât de tare ma irita la prima auditie pe atât de tare ma intriga. Am inceput sa devin curioasă de acest aspect "CUM FAC sa-mi educ emoțiile intr-un sens productiv?"🤔
6 luni mai târziu, universul imi aduce in fata ochilor cursurile lui Marius Simion si Horia Radu in care învăț printre altele si cum se educă emoțiile si alături de care studiez si azi.
Cel mai tare am sesizat schimbarile in relatia cu mama. Pana acum 2 ani relația mea cu mama era egală cu zero pt ca ..eu eram victimă supremă. Abia când am început să învăț cum sa-mi educ emoțiile,sa le caut radacina.. să le gestionez...cand eu am actionat...abia atunci au apărut și roadele tuturor exercitiilor puse în aplicare.
La 40 de ani pot spune deschis ca am in sfârsit o relație armonioasă cu mama in care starea mea de victimă a dispărut complet in ceea ce o privește !
Modul în care mă raportez azi la mama..nici mie nu-mi vine să cred cand văd schimbarile in relatia cu ea...si aceste schimbări au plecat de la mine. Nu am mai asteptat de la ea sa faca ceva!
Ca sa vezi cum se leagă toate!😉
Azi ,la 3 ani, stiu sa-mi identific nu doar starea de victima ci si pe cea de salvator pe care o aplicam in fiecare relație de cuplu si nu numai!
Azi pot sesiza cand intru in aceste stări si aleg conștient pașii pentru a ieși rapid din ele.
Un alt moment impactant pentru mine a fost cand am decis să intru cu tine in BTY...si primele întrebări de autocoaching m-au scos dintr-o situație extrem de stresanta pentru mine la acel moment!
Iar de atunci le port cu mine mereu si-mi sunt de un real ajutor de fiecare dată când am o provocare in care mă simt blocată.
Multumesc ca exiști in viața mea!
Fie că-mi vei selecta raspunsul fie ca ba, oricum de mine nu scapi!😜🥰
Asa ca ne vedem pe platformă cât de curând!😉🤗🤗
Vasiliu Mihaela
Declaratie de recunoștință sau testimonial:
Am participat la grupul de mentoring a lui Zoltan.
In timpul întâlnirilor cu Zoltan provocarea pentru mine a fost să devin conștientă de mine, de un anumit mod de gândire pe care il am, o tendința de a externaliza rezultatele pe care le am în viața mea, cât si invitația de a nu mai aștepta un salvator, să nu ma mai agăț / atașez de anumite dorințe, persoane sau aspecte materiale, să nu mai mai văd limitată de aspectele materiale.
În prima fază m-am opus modului în care el ma vedea de mine, mai apoi m-am simțit sprijinită să mă accept așa cum sunt și să nu mai autopedespesc prin gândit, să nu mai critic în capul meu atât de mult.
În același timp am fost ajutată să descopăr calități de care nu eram conștientă, și motivată să le folosesc în atingerea obiectivelor personale.
Am primit instrumente prin care sa îi dau direcție gândirii, să îmi focalizeze atenția către rezultatele pe care mi le doresc, să nu îmi mai las mintea sa sară de la un gând la altul.
O altă provocare pentru mine a fost să îmi conștientizez și sa îmi exprim valorile și faptul că se schimbă în timp, să vad clar în viața mea, să privesc ceea ce este prezent în viața mea ca o consecință a actiunilor mele și sa știu încotro ma îndrept, sa îmi fac un plan, să am o viziune, nu nu fiu chiar o corabie plutitoare sau atât de receptivă cu privire la ceea ce apare în mediu.
Tot provocator pentru mine a fost să nu mai sufăr de 'cursită', tendința de a tot participa la cursuri, crezând că dacă o să înțeleg mental ce mi se întâmplă o să se schimbe ceva, in acest sens am început să aplic mai mult din exercițiile pe care ni le-a recomandat.
Am învățat cum să eliberez emoțiile blocante.
Am învățat să renunt la dorințele obsesive.
Am învățat cum să identific tipare de gândire pe care le am.
Am învățat sa îmi accept limitele, sa îmi conștientizez fricile și sa le integrez.
Mi-am antrenat capacitatea de a-mi recunoște valoarea și sa fiu mai puțin receptiva la părerea celorlalți, chiar și a lui Zoltan.
A fost greu de integrat și încă se simte a fi, pentru că procesul de asumare a responsabilității cu privire la viața mea și rezultatele mele este activ.
Ce se vede acum în comportamentul meu, în viata de zi cu zi:
- am mai puține așteptări de la partenerul meu, în sensul de a îmi împlini mai intai el mie nevoile
- sunt mai asumată și mai responsabilă în viața de cuplu
- dăruiesc mai des și aștept mai puțin să primesc, în relația de cuplu, cu familia și colegii
- sunt mult mai atentă la rezultatele pe care le obțin în urma modului în care comunic, nu numai la rezultate, cât și în timp ce comunic, reajusetez și din mers, mai ales conflictele din capul meu care uneori mă secatuiesc de energie
- am învățat sa observ cum se construiesc și rezultatele pe care nu le vreau
- cedez atașamentele lui Dumnezeu când simt ca nu îmi mai pot controla mental dorințele
- nu mai dau vina pe Dumnezeu pentru drumul pe care l-a ales pentru mine, sunt conștientă ca în procesul de creație al vieții mele am primit și liber arbitru
- identific oportunitățile prin care pot să valorific/ utilizez resursele din mediu, parstrandu-mi în același timp integritatea
- meditez
- nu mă mândresc cu calitățile mele, le pun la treaba, fiind conștientă de responsabilitatea mea cu privire la modul în care comunic, chiar și în capul meu, pentru că neexprimarea a ceea ce simt, gândesc, o comunitate agresivă în capul meu se răsfrânge asupra sănătăți mele, apar somatizarile
- îmi reamintesc zilnic intenția
- îmi planific activitățile și fac ceea ce este necesar să fac ca să ajung la rezultat, chiar dacă uneori îmi place, alteori nu;
Mulțumesc!
Elena Furdui Nemțoc
Într-o frumoasă zi din primavara lui 2018 am participat la webinarul despre relația de cuplu. Și acum îmi amintesc ”AHA-urile” care m-au pus pe gânduri: tipurile de atașament și rolul lor în relația de cuplu și exercițiul cu ce îmi doresc de la partener și apoi acordarea unei note la acele lucuri dar în funcție de cât le aplic eu. Așa am realizat că nu pot cere ceva ce eu nu reușesc să le ofer. A urmat apoi înscrierea în BTY și aplicarea exercițiilor, metodelor descrise în program. Mi-am analizat mai atent reacțiile la nivelul corpului fizic, am devenit din ce în ce mai conștientă la poziția corpului (cum creste încrederea când mă opresc și îmi îndrept umerii, seara îmi relaxez mușchii, descrețesc fruntea, desfac pumnii înainte de somn) și mă gândesc cât mai des la lucrurile pozitive de peste zi pentru a avea o noapte cât mai liniștită. Am observat cât de organizată sunt când fac to do list (câte lucruri încap într-o zi) și cât de haotic funcționez fără ea, în aceleași 24 de ore la dispoziție. Îmi ajustez mereu replicile, raspunsurile, caut variante diferite de răspuns pentru a schimba perspectiva. Au urmat 2 conferințe offline în Constanța, întâlnirile lunare din BTY, alte worksopuri (gratuite sau cu bani), Ecuația iubirii și înscrierea la HSM. Întâlnirile 1 la 1 mi-au scos la iveală problema imensă cu care ma confruntam - teama de interacțiune cu alte persoane, de a cere ajutor - atât de bine mascată. Am învățat să evaluez consecințele și să îmi fac scenariul de acasă când am de bătut din ușă în ușă pentru hârtii, să îmi asigur 1-2 persoane disponibile să mă ajute la nevoie. Mi-am identificat valorile (educația, familia, sănătatea) și am învățat să țin cont și de cele ale partenerului, să vobesc pe limba lui, chiar dacă asta a durat ceva timp. Sunt mândră de noua mea versiune pentru ca numai în această variantă pot face față situațiilor/provocărilor, mai ales în perioadele cand soțul e plecat periodic câte 4-5 luni. Sunt mândra să ofer fetelor mele un model de urmat cât mai sănătos, să le ofer siguranță și echilibru. Cea mai bună investiție până acum? Investiția în educația mea. (Chiar acum, când scriam testimonialul, Ana-Maria, fetița mea de 7 ani m-a întrebat ”Ce ți-a plăcut să faci azi?).
Irina Timu Poenari
Buna,
Eu te stiu cam de un an de zile, te-am urmarit putin anul trecut, dar anul asta de cand ai inceput sa scrii cartea Capcanele Autosabotarii ti-am urmarit tot procesul si asa am ajuns la Cursul Capcanele Autosabotarii ce a durat 2 zile.
Cam de 3 ani de zile am inceput sa intru in lumea dezvoltarii personale fenomen larg raspandit in momentul actual. Deoarece parte din timp il foloseam doar ascultand, fara sa actionez tare mult, am intrat intr-un cerc vicios al gandurilor, eram intr-o confuzie totala, nu mai stiam ce sa cred, pe cine sa cred, chiar am avut anul trecut o cadere nervoasa sa spun asa, eram pierduta total.
Participarea la curs a fost unul din cei mai inspirati pasi facuti de mine, si AHA ul meu a fost claritatea cu care am plecat, stiam ca ma autosabotez, dar interesant a fost cum ai explicat procesul prin care o fac si am realizat ce trebuie sa schimb. Poate suna cam la genereal claritatea pe care am primit-o, dar cursul a fost asa de intens, dar bine structurat si pus la punct incat fiecare sectiune a lui mi-a lasat un Aha, de exemplu la rezultate, acuma imi este clar ca fiecare actiune a noastra duce la un rezultat bun sau rau e tot rezultat. Fluxul gandurilor pe care il aveam, si care ma tinea in acelasi loc s-a risipit incet si am ajuns sa constientizez cand gandurile mele au tendinta de a intra in flux.
Mai simplu si pe scurt, simt ca m-ai salvat/m-ai scos la mal din apele alea involburate in care eram. Confusia pe care o aveam, a disparut, a fost un proces, n-a disparut imediat dupa curs, dar treptat a disparut, acuma la 2 luni de la curs, a inceput sa se schimbe si exteriorul meu, energia ce o am e alta, la serviciu relatiile s-au schimbat, acasa lucrurile s-au imbunatatit.
Partea frumoasa este ca acuma stiu cu cine rezonez si cautarea unei persoane sau a unui curs legat de dezvoltare personala a incetat.
Diana Haprean
Buna Zoltan,
Am participat la workshop-ul online privind Sindromul impostorului, din septembrie anul trecut.
Ca și in povestea ta, toate joburile de pana acum le-am avut pe baza de recomandări. Cu toate acestea, am fost cu adevarat persoana potrivita pentru ele. Oriunde am lucrat am primit doar aprecieri pentru munca depusa și, totuși, în adancul meu, am avut constant sentimentul ca nu merit acele joburi, tocmai pentru ca le-am primit pe baza de recomandări. În plus, simțeam ca trebuie sa țin ascuns acest sentiment, mi-era rușine să-l impartasesc altora. Am simțit o mare eliberare sa aflu ca și tu ai trecut prin aceleași trairi, și ca acest sentiment are o explicație la nivel psihologic. Mi-am propus, atunci, sa „dialoghez” cu inconstientul meu, ca sa vindec acest sindrom. Așa ca seara, în acele câteva secunde dinainte de a adormi, îmi repetam „sunt valoroasa în ceea ce fac și apreciata pentru meritele mele”. În prima noapte, am visat ca gestionam un proiect important și, la un moment dat, m-a chemat șeful meu să-mi spună ca sunt concediata pentru ca nu mi-am făcut treaba bine. Am fost marcata de acel vis în ziua următoare, mi-am spus ca este o confirmare a faptului ca nu mi-am meritat joburile avute însă, spre seara, mi-am dat seama ca, în realitate, „mesajul” meu chiar a ajuns la inconștient iar el a reactionat asa cum știe el mai bine, si anume să-mi aducă la suprafața acest sindrom al impostorului. Nu am renunțat, și în seara următoare m-am culcat cu același mesaj pozitiv în minte...
Nu pretind ca am rezolvat acest sindrom în întregime, însă am făcut pași mari înainte, printr-un proces dinamic și constant. Mai mult, am invatat sa spun “nu” in situatii in care, anterior, nu as fi avut taria sa o fac, de teama de a nu fi judecata, respinsa, data la o parte.
Cand ti-am vazut video-ul cu promovarea concursului, primul meu gand a fost „n-are rost sa particip, in nici un caz nu-s la acelasi nivel cu ceilalti”. Si totusi, in ziua urmatoare am scris acest mesaj. Nu renunt 🙂
Dana Patriche
Bună ziua ,
Sunt în BTY.Te urmăresc așa cum spuneau părinții mei "sunt cu ochii pe butelie " în sensul că era valoros să ai o butelie că să nu gătești la o lampa cu gaz!( vremuri trecute).
Cel mai mare AHA l am simțit după un webinar când mi ai răspuns la o întrebare și ai spus "o să mai ai mult timp de ascuns mâncare " eu ca să nu o mănânc (dulciuri) le ascund. Atunci am simțit ca acea foame vine de foarte departe din copilarie când am aruncat o gogoasă în castron, deoarece venea mama și mă vedea mâncând .
Dar alte mici și dese aha uri am zilnic când fac dusul ( mă gândesc că aceeași senzație de apă fierbinte am mai simțit o într o stațiune),
când beau cafeaua închid ochii și simt cu toate papilele gustative cafeaua intensă
când merg pe jos spre after ul nepoatei ridic capul și caut pe cer cei mai simpatici nori, mă bucur de soarele care îmi mângâie obrazul și nu sunt atentă decât când traversez străzile.
Mă străduiesc să fiu EU CU MINE Atunci când mănânc-mănânc
Atunci când merg-merg . Nu prea îmi iese la Atunci când dorm, dar perseverez.
Nu pot spune cum se numește workshopul unde am avut aha ul ,te urmăresc din toate unghiurile, îmi scapi doar când viața șterge cu mine pe jos,dar atunci mă gândesc și îmi repet că o să treacă și mă voi intoarce la tine unde găsesc claritate, pace, îndrumare curajoasa, întrebări incomode, siguranță!
Ți am mai spus că mă cert des cu tine, atunci când nu găsesc soluție la o situație, dar în orice lucru bun este și o parte de disconfort!
Cu tine am învățat să nu mai scot cuvintele cu viteza luminii, le mai "cern", le mai adaug puțin zahar, sau le înghit de tot!
Merci pour tout ce que j'ai appris !
Ioan Codreanu
Salutare Zoltan,
Sunt Ioan din Iași.
Eu am început cu cursurile despre masculinitate, cred că era a doua serie, ceva de genul. Au fost 10 cursuri și apoi au mai fost și alte întâlniri, chiar am participat la un moment dat la o ședință online cu încă câțiva bărbați în paralel. Și sunt înscris și în Back to yourself!. Mă uit și la podcast-urile pe care le faci atât singur cât și la cele cu Oana sau cu Cami.
Ce "Aha" am descoperit la întâlnirile cu tine și cum le-am implementat in viața mea.....
Când am început interacțiunea cu tine tocmai incheiam o relație de aproximativ 11 ani. Încercam să găsesc altă relație..... Era durere, suferință, încredere că voi fi bine la cei 47 ani ai mei, atunci.
Ei..... Dar la cursul de masculinitate am descoperit alte fațete ale lucrurilor pe care deja le știam dar îmi plăcea, cum le dădeai o altă explicație și reușeam să înțeleg unde greșeam, unde nu am făcut tocmai bine.
Uite câteva "aha-uri"
- fosta mea iubita avea două fete. Cu cea mai mică am avut mult de furcă. Chiar dacă țineam mult la ea, lucru care îl fac și acum chiar dacă nu mai ținem legătura, nu reușeam în nici un fel să găsim o limbă comună mai ales când ea era in clasa 11 și apoi 12. Iar tu ne-ai spus că copii nu au tot creierul format până la 21-22 ani și că vorbim cu partea din creierul lor care încă nu-l au și că doar prin exemplul nostru putem aduce ceva modificări la comportamentul lor.. Și așa era...... După ce a trecut de acestă vârstă și cu ajutorul unor împrejurări acea fată s-a transformat radical, la 180 grade și acum are o viață frumoasă și chiar este apreciată și eu mă bucur mult pentru reușita ei și un pic "trist" că nu am știut acea informație mai devreme
- "însămânțarea iubitei cu diferite stări"..... Superrrrrr tareeeee informația. De câte ori întârziam cu ceva veneam acasă cu coada între picioare și pios și bineînțeles că ieșea nașpa. Ne-ai spus că trebuie să ne asumăm ceea ce facem și să vedem ce putem face din acel moment încolo. Altă viață când vii cu capul, pe umeri și nu între umeri , și recunoști că ai greșit, îți asumi și vrei să faci ceva cu care să repari greșeala.
-"iubi noi suntem bine?" Mi-a plăcut MAXIM cum ne povesteai că te spalai pe dinți și ai scos capul pe ușă și ai întrebat-o aceasta pe Cami după care te-ai liniștit și nu ai mai "fabricat" tot felul de gânduri. De atunci, când simt că ceva nu îmi este clar sau simt că mai este ceva, undeva prin mintea, sufletul femeii cu care interacționez sau cu cel /cea cu care discut întreb și apar și lămuririle, atât cât se poate. Dar am terminat producțiile de gânduri false, deviate etc.
Mai sunt și altele dar acum atât îmi amintesc. Eu zic că în viața mea ai participat cu o porție considerabilă de cunoaștere, informatii, soluții și le dau și eu mai departe pacienților mei, prietenilor, femeilor cu care interacționez. Chiar în relația cu fosta mea Iubită am reușit să clarificăm unele lucruri și când ne vedem petrecem timp de calitate, ca în zilele noastre bune, de altădată. Am mai multă răbdare, urmăresc să înțeleg mai bine ce se petrece în jurul meu, cu oamenii de lângă mine, sunt mai ferm, îmi asum cu mai multă ușurință ceea ce fac, ceea ce sunt. Mai am încă multe de retușat la viața mea dar merg înainte.
Rândurile pe care tocmai ți le-am scris și o să ajungă la tine sunt în special pentru a-ți stârni un zâmbet, char și unul mic, in care să fii încântat că undeva cineva îți mulțumește că ai participat la ceea ce sunt acum, pentru că mi-ai trimis și mie e-mail-ul pentru această acțiune a ta.
Cu respect și cu o îmbrățișare, amândouă maxime pentru tine și toată echipa ta.
Ioan Codreanu, din "târgul Ieșilor"
🤗🌈🙏
Elisabeta Mănoiu
Bună, Zoltan! Eu am participat la aproape toate conferințele, seminariile în sală, podcasturile, webinariile tale, dacă nu chiar la toate, nu-mi mai aduc aminte exact. Mă refer la conferințele susținute în Craiova și Tg-jiu, sunt orașele cele mai apropiate de mine. Vedeam aceeași conferință de 2 ori, o dată la Craiova, o dată la Tg-jiu.Le organizai primăvara și toamna, dacă țin bine minte. Nu-mi mai aduc aminte exact titlul conferinței, în care s-a produs AHA-ul, e mult timp de atunci, cred că undeva prin 2016 - 2017(tocmai ce am șters emailurile cu biletele la conferințe, de știam că faci concurs, le păstram 🙂, dar nu mai primeam emailuri de la tine, așa am observat că nu mai am spațiu de stocare pe mail și am început să le șterg începând cu cele mai vechi), dar era la Tg-jiu, la Anna Events.Posibil să fi fost prezentarea cursului ,,Ecuația iubirii,,. Ai spus ceva de genul, că pe femei nu le interesează neapărat buchetul de flori în sine, pot sa si-l cumpere și ele, ci intenția din spate. Problema mea atunci era depresia, una destul de dură chiar, și căutam soluții pentru ea, soluții pe care nu le găsisem la cei specializați pentru acest lucru. Când ai spus acest lucru, deși eram varză (dar m-am mai liniștit când ai spus tu că e ok să mai fii din când în când și varză 🙂 ), am zis,,el se pare că știe ce spune, m-ar putea ajuta,,. Ar putea fi soluția la problema mea. În același timp mi-am spus mie că nu o să reușesc, mi se părea prea complicat la vremea aceea, îmi pierdusem speranța, nu mai aveam deloc încredere în mine, nici în alții că mă pot ajuta, având în vedere că fusesem 6 ani, prin spitale, la specialiști și nu rezolvasem mare lucru, însă îmi doream foarte mult să îmi revin, așa că m-am hotărât să îmi iau viața în propriile mâini și să caut soluții singură. Între timp, mai participasem și la evenimentele altor educatori de dezvoltare personală, mi-am mai cumpărat cărți pe care le-am citit, am făcut exercițiile date de ei care poate m-au ajutat puțin dar nu suficient. Diferența a făcut-o că știam deja tot ce auzisem, practicasem de la ceilalți, nu funcționa pentru mine, nu suficient. Bine,erau foarte multe pe mindset-ul de a face bani, însă pentru mine atunci, era prioritară starea, nu că banii nu mi-ar fi fost necesari, dar nu aveam starea necesară din care să fac bani. Atenția ta la detalii, profunzimea, modul, energia din care explici lucrurile sunt inegalabile. Nu pot să spun că aceste lucruri nu m-au încurcat la început,am momente și acum în care mă încurcă,dar nu m-am lăsat. Bineînțeles, că m-au și ajutat pe măsură, dar am vrut de multe ori să renunț 🙂 Am mai frunzărit și alte cursuri, cărți de inteligență emoțională și NU. Când ai prezentat BTY, tot în perioada aceea sau puțin mai târziu, mi-am zis că dacă eu reușesc să mă cunosc pe mine însumi, pot să-mi revin, intervenind acolo unde e cazul, și așa a și fost, numai că la vremea ceea nici măcar eu nu credeam asta. Nu mă credeam în stare să ajung până aici, câte conflicte interioare am avut, de câte ori m-am certat cu tine în capul meu, de câte ori m-am plâns mie însumi că eu nu pot înțelege și aplica ceea ce spui, etc.etc. și iată că au trecut 7-8 ani, sunt tot aici, mult îmbunătățită:) și sănătoasă, mai inteligentă emoțional. Chiar și analizele mi-au ieșit bine în ultima perioadă, iar doctorii au spus că pe moment am scăpat de tratament, că se cunoaște că am luat măsuri, schimbândumi-se chiar și tonusul. Am scăpat de depresie și de orice umbră a depresiei, sunt plină de viață, veselă, entuziasmată de orice zi,exact ca înainte de depresie plus multe alte îmbunătățiri. În afară de asta, cred că nu are rost să mai spun cât de multe am învățat și aplicat de la tine și învăț în continuare. Ar fi prea mult de scris. Multă vreme fiind în situația în care am fost, nu am avut bani să cumpăr cursurile tale, chiar dacă prețurile erau mici, multe informații care îmi erau necesare, le luam din evenimentele tale gratuite. Acum cred că am aproape toate cursurile tale, minicursuri, workshopuri, workshopurile la care particip lunar, cărți, whatever 🙂 Știi cum se spune, restul e can-can 🙂. Am auzit multe persoane printre cunoștințele mele și nu numai, care au suferit de o depresie sub o formă sau alta, și care afirmă că încă mai au încă umbre ale depresiei. Zoltan e cel mai bun medicament atât pentru depresie cât și pentru umbre ale depresiei. Cu Zoltan scapi și de mama depresiilor și nici că-ți mai trebuie vreodată vreuna.🙂. Zoltan are darul de a te readuce cu picioarele pe pământ. Trebuie doar să fii receptiv la ceea ce spune și să aplici. Nu e ușor, dar rezultatele sunt pe măsură. Nu contează dacă câștig sau nu, nu contează în sensul că nu ar fi un capăt de țară,dar mi-ar plăcea să câștig, mai fac niște economii pe care aș putea să le investesc în altceva, că tot am avut un profesor bun 🙂 Prețurile sunt oricum prea mici comparativ cu valoarea pe care o oferă, cât și cu prețurile celorlalți educatori de pe piață. Ce am mai învățat de la Zoltan, așa în câteva rânduri: să nu mai privesc totul ca fiind o dramă, să fac economii, să joc cum joacă și ceilalți, cum să spun nu, cum să-i ajut pe ceilalți, să mă observ pe mine însumi, cum să-ți menții motivația, cum să te iubești pe tine însuți, stările de victimă se pot manifesta în mai multe feluri, că sensul vieții e supraviețuirea și evoluția (nu prea mi-a picat bine la început 🙂 ), că lucrul cu tine nu încetează niciodată (nici asta nu prea mi-a picat bine la început 🙂 ), să schimb obiceiuri nesănătoase (apropo am pierdut faza cu mâncatul din 3 în 3 ore, poți să revii la subiect?), să nu mai pun presiune pe mine, să schimb dialogul interior, să iert, să fiu recunoscătoare, să am o stare de nemulțumire sănătoasă, etc. În concluzie Zoltan e cel mai bun medicament pentru un Life Style ridicat. Nu glumesc când spun asta. Pot să vin cu argumente logice 🙂Cum spuneam, luna trecută nu am primit mailul cu înregistrarea workshopului lunar, nu mai primeam mailuri de la tine, așa mi-am dat seama că nu mai primesc mailuri de mult deoarece nu mai era spațiu de stocare pe email. Am început să fac curățenie în mail începând cu cele mai vechi, așa am dat de biletele la conferințe pe care le primeam prin mail. M-am gândit la cum eram atunci, la cum sunt acum, la ce repede a trecut timpul, la conferințele tale în sală, la faptul că parcă dacă îmi aduc bine aminte ne lăsai câteva coli și un creion pe scaun, să nu cumva să uităm să scriem 🙂 , ( te asigurai si atunci că avem toate instrumentele necesare) și mai puneai ceva sub anumite scaune și cel care-l găsea, parcă primea un premiu, nu mai știu exact. Credeam atunci că e imposibil să îmi mai revin, mai ales că mi se spusese că nu mai am șansa unei vieți normale, dar imposibilul a devenit posibil datorită ție, motiv pentru care îți sunt recunoscătoare și îți mulțumesc. Pare-se că a fi propriul tău coach și terapeut e chiar indicat. Deși nu mi-e ușor să mă expun public,nu cu această poveste 🙂 , cu toate că face parte din viața mea,am decis totuși să o fac,pentru că poate sunt persoane în situația în care am fost eu cu ani în urmă mai mult sau mai puțin,care se vor lăsa inspirate de povestea mea cum și eu m-am lăsat inspirată de poveștile lui Zoltan, și să le spun că se poate. Cu un mentor bun,cu efort conștient cum spune Zoltan, se poate. Succes maxim în continuare, Zoltan! 🙂
Cristina Doria Onofrei
Mie mi-e greu sa ma opresc doar la o singura experienta. Sunt in BTY din 2016 (sau de cand l-ai lansat la Suceava ...) si au fost foaaaaarte multe lucruri/idei/exercitii/indemnuri pe care le-am luat din tot ce ai impartasit pana acum. Dar am sa aleg totusi unul care m-a ajutat foarte mult pe plan profesional, anume cursul "Cum sa ii ajuti pe cei din jurul tau". In primul rand pe mine ca profesionist m-a ajutat sa-mi clarific din ce rol interactionez la un moment dat cu clientul (am mai multe specializari, printre care consilier si coach..). Am inceput sa mentionez in discutii rolul din care ma adresez (ex. in calitate de coach...) - pentru clienti face ca mesajul sa fie mult mai clar. Un alt lucru pe care il fac de atunci, este ca inainte de fiecare client sa-mi fac "autoevaluarea" in functie de rol - ma ajuta sa fiu conectata la mine, sa fiu prezenta si chiar sa ma ridic la cel mai bun nivel al meu pentru client. Datorita "autoevaluarii" am avut curaj, intr-o situatie sa aman un client pentru ca eu nu eram intr-o stare potrivita. Si lucrul cel mai grozav din punctul meu de vedere, este acel proces pe care ni l-ai dat in curs (identificarea etapei in care se afla persoana pe care vrei s-o ajuti), pe care l-am memorat si care imi este ca o harta mentala pe care o am in minte cand lucrez cu clientii. M-a ajutat sa ma eliberez de "presiunea" de a-i "repara" pe toti, mi-am dat seama care e partea/responsabilitatea mea si partea/responsabilitatea clientului in procesul de dezvoltare. In concluzie, acel curs a fost revelator pentru mine si chiar m-a ajutat sa am claritate si incredere in ceea fac (bineinteles ca transmit si clientului increderea in proces, si ca stiu unde ne aflam pe harta 🙂 ).
Indiferent daca voi fi aleasa sau nu, un mare MULTUMESC din inima nu doar pentru ca EXISTI ci si pentru ca faci lucruri extraordinare! Esti un vizionar si un om de actiune !
Copyright @Refleqt 2023
Legal
REFLEQT EDUCATION SRL
Cod Unic de Înregistrare: 43691694
Nr. Înmatriculare: J12/609/2021
EUID: ROONRC.J12/609/2021
Contact
e-mail: [email protected]
telefon: 0747335378
str. Crinlui nr 10, Cluj-Napoca